Fagurele Fermecat

nainte de a vorbi despre Faurele Fermecat, voi spune cateva cuvinte despre locul în care s-a dezvoltat și zona unde este situată stupina noastră, adică regiunea Dobrogei, cunoscută în antichitate sub numele de Sciția Mică. O regiune atat de încărcată de istorie, întrucât aici sunt menționate printre cele mai vechi așezări omenești anume cetățile Callatis, Tomis( Constanța de azi ), Histria, pe malul Mării Negre, iar pe cursul Dunării Axiopolis( Cernavodă ) și Aegyssus (Tulcea), aceasta parte a României este foarte bogată și în cultură, deoarece în Dobrogea există cea mai mare aglomerație de oameni de culturi diferite, dar în toată această diversitate de culturi există și o mare unitate și bună înțelegere, ceea ce este minunat. Totodată, meleagurile Dobrogene sunt înzestrate de Dumnezeu cu nenumărate specii de flori melifere, unele unice in România și chiar în Europa, tot aici se află cea mai mare pădure de tei din Europa, aflată între localităţile Luncaviţa şi Rachelu, Comuna Ciucurova reprezintă cea de-a doua zonă meliferă a Dobrogei, după cea de la Luncaviţa. În consecință una dintre cele mai pitorești zone din Nordul Dobrogei se află la Ciucurova, unde imensele păduri de tei se îmbină perfect cu pajiștile care nu își pierd verdeața nici când soarele e foarte arzător. Localitatea are denumire turcească și înseamnă casa dintre dealuri sau satul dintre dealuri. E locul perfect pentru creșterea albinelor. Sătenii din Ciucurova şi localitățile învecinate, Fântâna Mare și Atmagea se numără printre cei mai iscusiţi apicultori din Dobrogea și România. Datorită profesionalismului apicultorilor și cu sprijinul Fondurilor Europene Comuna Ciucurova a devenit un important producător se miere naturală din România. Tot aici, în acest loc minunat și încarcat de mireasma florilor și de zumzetul albinelor, a început și povestea Fagurelui Fermecat. De mic copil tatăl meu avea o pasiune pentru albine datorită modului de organizare de neînțeles pentru om pana astăzi, dar și pentru gustul unic al mierii. Așadar pe la vârsta de 20 de ani a găsit 3 roiuri de albine în scorburile copacilor, i-a pus in lăzi si i-a adus acasă, aceștia au fost stupii de început ai tatălui meu. Apoi a început să se intereseze și să se documenteze despre creșterea și înmulțirea acestor insecte fie de la apicultorii mai bătrâni din sat fie din cărți. De-a lungul timpului pasiunea a devenit din ce în ce mai mare și mai intensă, astfel a mărit numărul de stupi înmultindu-i pe cei inițiali, dar și cumpărând de la alti apicultori. Odată cu tecerea timpului experiența tatălui meu a crescut și ea pe măsură, prin urmare astăzi, după 30 de ani de lucru cu albinele, numărul stupilor a crescut considerabil, la fel și calitatea mierii. Am înțeles de la tatăl meu ca niciodată nu trebuie sa te lași bătut, ci trebuie doar sa-ți dai silința, să ai